Suntem in campanie. Avem de toate si nimc ! Restul se intelege.
TRAIM BINE !?
luni, 9 noiembrie 2009
sâmbătă, 8 august 2009
August ! Ultima luna de minca si urmeaza SEPTEMBRIE ! Pentru unii este doar o luna in care vor incepe scoala, o luna a toamnei in care se culeg roadele pamantului. Pentru mine...luna in care voi avea vacanta din acest an. Poate va intrebati de ce am pus imagini cu trenuri ? In anii de scoala, inaintea vacantei exista o vorba " Vine VACANTA cu trenu din franta !" Acum in vacanta voi face un mic turneu cu...trenu.
joi, 4 iunie 2009
FOTO
Putini sunt cei care admira si apreciaza arta foto. Multi o vad doar ca ceva exotic care nu-ti aduce satisfactie sau bani dar putini sunt aceia care o inteleg cu adevarat si respecta aceasta arta.
Dar sa cunoastem cate ceva si poate asa deschidem mintile unora mai reticenti la aceast arta.
Fotografia (în l. greacă "a desena cu lumină"; cuvântul provine din photos = lumină şi graphê = a reprezenta grafic) este tehnica înregistrării unei imagini.
Încă de pe vremea lui Aristotel s-a ştiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obţine astfel o aşa-numită cameră obscură.
Pe de altă parte, alchimiştii ştiau că lumina înnegreşte clorura de argint.
A treia contribuţie a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietăţiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.
Dacă la început negativul (cunoscut şi sub numele de "clişeu") se realiza pe o placă de cristal, pentru a nu avea deformări, placă foarte casabilă şi care cerea o manipulare deosebită, prin dezvoltarea artei fotografice a apărut necesitatea unui suport fotosensibil mai uşor de manipulat decât cristalul. George Eastman reuşeşte în anul 1884 să realizeze primul negativ flexibil, pe un suport de nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de "roll film", uşor de manipulat, incasabil şi cu aceleaşi proprietăţi fotografice ca şi ale plăcii de cristal. Totodată, volumul şi greutatea aparatului de fotografiat se micşorează considerabil, transportarea lui nemaifiind o problemă
Încă de pe vremea lui Aristotel s-a ştiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obţine astfel o aşa-numită cameră obscură.
Pe de altă parte, alchimiştii ştiau că lumina înnegreşte clorura de argint.
A treia contribuţie a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietăţiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.
Dacă la început negativul (cunoscut şi sub numele de "clişeu") se realiza pe o placă de cristal, pentru a nu avea deformări, placă foarte casabilă şi care cerea o manipulare deosebită, prin dezvoltarea artei fotografice a apărut necesitatea unui suport fotosensibil mai uşor de manipulat decât cristalul. George Eastman reuşeşte în anul 1884 să realizeze primul negativ flexibil, pe un suport de nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de "roll film", uşor de manipulat, incasabil şi cu aceleaşi proprietăţi fotografice ca şi ale plăcii de cristal. Totodată, volumul şi greutatea aparatului de fotografiat se micşorează considerabil, transportarea lui nemaifiind o problemă
joi, 30 octombrie 2008
Prietenii Tacuti
De ce am ales acest titlu ?
Am ales sa fac acest blog in memoria unui foarte bun prieten necuvantotor, care a fost alaturi de mine 13 ani. A fost cu mine de cand era un ghemotoc alb cu varful urechilor si nas negru si pana a ajuns un adevarat vanator si sa zicem un prieten foarte loial.
A fost un motan BIRMANEZ cum rar mai poate fi intalnit: era docil si afectuos precum un "caine". Acum a plecat intr-o lume mai buna unde cred ca nu exista fiinte care sa chinuiasca acesti prieteni necuvantatori, precum o fac unii din semenii nostri pe care nu-i pot numi oameni.
Am ales sa fac acest blog in memoria unui foarte bun prieten necuvantotor, care a fost alaturi de mine 13 ani. A fost cu mine de cand era un ghemotoc alb cu varful urechilor si nas negru si pana a ajuns un adevarat vanator si sa zicem un prieten foarte loial.
A fost un motan BIRMANEZ cum rar mai poate fi intalnit: era docil si afectuos precum un "caine". Acum a plecat intr-o lume mai buna unde cred ca nu exista fiinte care sa chinuiasca acesti prieteni necuvantatori, precum o fac unii din semenii nostri pe care nu-i pot numi oameni.
Precum aceste fiinte ne respecta pe noi si accepta uneori ifosele , asa si noi trebuie sa le respectam si sa le tratam ca adevarati prieteni. Nu stim cat de loiali ne sunt !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
